CONTABILITATEA DINCOLO DE COSTUL ISTORIC

1958 Words8 Pages
Metodele bazate pe evaluare au în vedere prezentarea structurilor bilanțiere în valori curente, respectiv în valori ce le pot substitui pe acestea la un moment dat, folosindu-se baze reale de exprimare a lor. Aşadar, acest tip de metode păstrează unitatea de măsură nominală, modificând baza de evaluare a activelor, obiectivul urmărit fiind obţinerea unui rezultat prin care să se asigure menţinerea capacităţii operative a întreprinderii. Un aspect delicat pe care îl generează utilizarea acestor metode se referă chiar la esenţa acestora, deci modificarea bazelor de evaluare, deoarece înlocuirea costului istoric, considerat o valoare “expirată”, generează numeroase discuţii atât cu privire la terminologia vehiculată, cât şi în ceea ce priveşte alegerea şi utilizarea efectivă a uneia din variantele teoretic posibile. Din multitudinea de concepte pe care literatura de specialitate le evocă, referitor la problematica bazelor de evaluare, vom extrage câteva exemple considerate sugestive, axându-ne dezbaterea şi pe aspectul asemănărilor existente între diverşi termeni, care nu de puţine ori generează confuzii. O primă categorie de definiţii se referă la principala bază propusă în cadrul sistemelor contabile în valori curente, care se apreciază că este costul de înlocuire. Potrivit definiţiei sale, costul de înlocuire reprezintă suma care trebuie cheltuită de către întreprindere pentru a obţine un bun identic sau echivalent celui supus evaluării. Definiţii asemănătoare sunt întâlnite în literatura de specialitate pentru noţiunile de cost curent, cost actual sau preţ de intrare curent, acesta din urmă fiind delimitat, potrivit anumitor opinii , în următoarele două variante: • cost de reconstituire, reprezentat de suma de bani necesară proc... ... middle of paper ... ...i de unde rezultă: Cheltuieli privind materiile prime, materialele şi mărfurile în costuri curente la 31.12.N c. Determinarea rezultatului din deţinerea fondului de rulment monetar de exploatare necesită, pentru început, calculul fondului de rulment monetar din exploatare (FRME) ca diferenţă între creanţe şi datoriile din exploatare. Variaţia FRME este datorată, pe de o parte, creşterii volumului necesarului de exploatare al întreprinderii, iar, pe de altă parte, variaţiei preţurilor. Prima componentă a variaţiei FRME este cunoscută ca urmare a ajustărilor la care au fost supuse activele imobilizate şi stocurile, cea de a doua componentă, datorată modificării preţurilor (FRMEP), determinându-se ca diferenţă între variaţia totală a FRME exprimată în costuri istorice (FRME) şi variaţia FRME datorată creşterii volumului necesarului de exploatare (FRMEV) astfel:

    More about CONTABILITATEA DINCOLO DE COSTUL ISTORIC

      Open Document